Acordul de la Glasgow:
Angajamentul Climatului Oamenilor

Acțiunile făcute de guvernele mondiale organizațiilor de peste tot de-a lungul lumii și ale tot sistemului economic legat de stoparea crizei climatice nu au avut nici un efect în a ține temperatura medie globală să nu crească cu 1,5 sau 2 grade Celsius până în 2100. Din acest punct de vedere, statele dezvoltate și corporațiile poluante, cum ar fi cele din domeniul combustibililor fosili au orchestrat acest eșec repetat al sistemului instituțional. În schimb, o iluzie a acțiunilor pentru climă a fost creată, în timp ce pașii decisivi au fost amânați, iar producția de gaze cu efect de seră este, în continuare, în creștere. Ca răspuns al acțiunilor acestor actori, întinse pe durata mai multor decenii, promisiunile mici au fost nerespectate în continuare, iar, de aceea, pactele instituționale mari pe tema schimbărilor climatice, numite Acordul de la Kyoto și Acordul de la Paris, nu au avut rezultatele dorite legate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a putea reduce impactul negativ puternic al schimbărilor climatice. Acordul de la Paris este doar o procedură și nu va fi în stare să obțină niciun rezultat pentru a diminua impactul crizei climatice.

Sute de guverne, municipalități și organizații au declarat stare de urgență climatică. Proteste masive, în stradă, de-a lungul globului, au cerut, de nenumărate ori, acțiuni eficiente pentru justiție climatică până în termenul nostru limită: 2030, cu date științifice ce dovedesc că trebuie să reducem cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră cu 50% în această perioadă de timp limitată. Pentru a ajunge să ne respectăm obiectivele, nici o infrastructură din domeniul combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaze naturale) nu trebuie permisă să se dezvolte. O mișcare pentru mediu și justiție climatică trebuie să dețină anumite propuneri noi și ambițioase, pentru a le adresa și a marca toate contradicțiile și să inverseze narativa globală de la ineficiență instituțională la putere a societății, care să aducă ultima schimbare în lume.

Așadar, noi, organizațiile semnatare1 ne asumăm următoarele:

1. Lupta politică pentru tăierile de emisii și acțiune pentru climă vor fi acelea pe justiție climatică,

care este definită ca o revendicare socială și politică care dorește împărțirea echitabilă a puterii, cunoștințelor și bunăstării. Cere, de asemenea, o nouă definire a termenului de prosperitate, în concordanță cu limitele naturale și a distribuirii resurselor, cerând o legătură reală între sistemele de educare tradiționale și occidentale. Se dorește o știință bazată pe cooperare și factorul public, pentru a adresa necesitățile umanității și ale planetei, în principal pentru a opri criza climatică;

Așadar, cerem:

  • Recunoașterea interdependenței dintre toate speciile și că trebuie să reducem, într-un punct chiar să eliminăm, producerea de gaze cu efect de seră și a poluatorilor locali;
  • Realizare și integrarea economiei sustenabile în viața de zi cu zi, cu responsabilitatea transmisă de orice persoană, ignorându-se complet identitatea de gen, pentru implicarea și menținerea activităților, atât în domiciliu, cât și în societate - justiția climatică pune viața la centru;
  • Susține schimbările structurale ale societății pentru a redresa secole de nedreptăți datorate rasismului, colonialismului și imperialismului - justiția naturii este justiție rasială;
  • Se dorește ca economia să fie sub legile naturii, ci nu invers, protejând democrația2 și principiile acesteia în raport cu cerințele reale, înlocuind opresiunea, impunerea și însușirea cu cooperarea, solidaritatea și ajutorul reciproc;
  • Apărarea unei tranziții pentru muncitori care, în momentul de față, lucrează în sectoare care trebuie închise, reorganizate sau micșorate, oferind suport muncitorilor din diferite societăți și economii, introducând suveranitatea energiei3 și suficiența acesteia4. tranziția trebuie să fie justă și echitabilă, redresând problemele din trecut și asigurând viitoarele condiții de viață ale muncitorilor și comunităților, apropiindu-ne de condițiile necesare tranziției de la o economie extractivă într-una sigură pentru mediu, construind putere politică și economică pentru o economie regenerabilă;
  • Înseamnă să recuperăm cunoștințe de la comunitățile indigene, promovând activitățile pragmatice umane ce au efecte benefice asupra ciclurilor de viață și ecosistemelor;
  • Apărarea de la început a reparațiilor pentru comunitățile și oamenii puși sub presiunea colonialismului, globalizării și a exploatărilor, cu gândul existenței unui împrumut istoric și ecologic de plătit Sudului Global, acestea fiind originile spunerii că împrumuturile trebuie oprite;
  • Recunoașterea efectelor penei climatice și prezența lor aici și acum. Cele mai sărace regiuni de pe glob suferă acum de pierderi de locuri de trăit și de vieți, distrugeri serioase ale terenurilor agricole și plantațiilor, și sunt în mare nevoie de fonduri. Solidaritatea și presiunea globală sunt necesare, pentru a-i pune sub lumina reflectoarelor pe marile companii și guvernele responsabile pentru pierderile și distrugerile create, și pentru a pune în evidență vocile oamenilor afectați în acele regiuni;
  • Apărarea conmpletă a protecției, libertății de mișcare, și a drepturilor civile, politice și economice ale migranților;
  • Apărarea suveranității hranei ca drept al oamenilor de a-și redefini politicile agriculturale și de mâncare, fără a abstracție la țările din lumea a treia;
  • Punerea în contradicție a creșterilor economice exponențiale și libere - contemporan reflectându-se drept suveranitatea capitalului - și înțelegerea incompatibilității capitalismului cu principiile de viață ale noastre;
  • Respingerea “capitalismului verde” ca soluție (fiind produs natural, geoinginerie, comerțul cu carbon sau piețe de carbon și multe altele), alături de extracții masive5;

2. Luarea în propriile mâini necesitatea de a tăia emisiile de gaze cu efect de seră și lăsarea combustibililor fosili în pământ.

În timpul participării în Glasgow Agreement, organizațiile își vor menține atenția departe de lupta politică - și anume de la negocierile dintre guverne și Organizația Națiunilor Unite;

3. Producerea unui inventar

al principalelor sectoare, infrastructuri și proiecte viitoare responsabile de emisiile de gaze cu efect de seră din fiecare teritoriu; fiind publicat la nivel național și internațional. Va exista un grup de lucru responsabil de suportul și urmărirea creării acestui inventar;

4. Producerea unei agende climatice bazată pe inventar.

Agenda climatică este un plan de acțiune, construit de comunități, mișcări și organizații care sunt pe teren, fiind informate de către inventar despre cele mai mari surse de emisii de gaze cu efect de seră (existente sau propuse) din zona respectivă. Aceasta ne va ajuta să stabilim revendicări pentru a ține încălzirea globală sub 1,5 grade Celsius până în 2100, în interiorul unui cadru al justiției climatice;

Acea noncooperare politică și economică, precum și intervențiile nonviolente, în particular nesupunerea civilă, sunt principalele ustensile ale respectării și implementării Glasgow Agreement.

Simultan, recunoaștem că grupurile puse sub opresiune și care locuiesc în state mai opresive, sunt îngreunate în aplicarea directă a nesupunerii civile. Tactica aceasta6 este singura care poate face ca proiectul Glasgow Agreement să fie respectat.

De asemenea, știm că această tactică a fost folosită des în trecut, sub denumiri diferite, de mulți înaintea noastră, particular în zonele marginalizate și Sudul Global, iar noi nu am fi capabili să aplicăm așa ceva fără aceste sacrificii istorice și contemporane, iar acțiunile continue împotriva crizei climatice pentru a lăsa combustibilii fosili în pământ și persistarea altor cauze industriale ale încălzirii globale trebuie ținute;

6. Suport reciproc și coordonare

pentru a ne defini strategiile naționale și locale și cum să implementăm agenda climatică și cum să cerem sprijinul altor mișcări care se află în procesul Glasgow Agreement. Organizațiile din Nordul Global își iau atributul de a sprijini cele din Sudul Global, prin solidaritate cu existența luptei pentru acestea și prin adresarea directă a proiectelor conduse de guvernele, corporațiilor, băncile și instituțiile financiare din Nordul Global.


Notițe:

Indicațiile legate de tăierile necesare în fiecare teritoriu vor fi bazate pe metodologii, cum ar fi Paris Equity Check, care propune contribuții naționale echitabile, bazate pe istoricul emisiilor și capacitatea fiecăreia.

După 3 luni de la semnarea Glasgow Agreement, toate organizațiile membre vor avea produs primul lor inventar teritorial al poluatorilor mari și noilor proiecte de acest gen. După aceea, procesul creării agendei climatice corespunzătoare va lua start, cu informații referitoare la închidere și tranziție. În fiecare teritoriu, se va produce câte o agendă colectivă a tuturor mișcărilor de acolo. Informațiile vor fi centralizate și publicate pe site-ul Glasgow Agreement și transmise la toți ceilalți membrii.

Vor exista grupuri de lucru care vor fi create și vor primi date de la toate organizațiile semnatare și, pentru orice ajutor cerut, se va face tot posibilul de susținere. Întâlnirile globale, regionale și teritoriale vor fi folosite ca spații pentru a pune la punct strategii și pentru coordonare.


Definiții:


  1. În acest context, organizațiile sunt tipuri diferite de grupuri, cum ar fi mișcările sociale, colectivități, grupuri de mediu, asociații, comunități și organizații non-guvernamentale, formale sau informale, fie locale, regionale, naționale sau internaționale, de natură non-profit, exceptând grupurile politice și cele religioase. ↩︎

  2. Definim planurile democratice ca participarea completă a angajaților și societății pentru a crea ceva productiv comunității. Direcția și controlul economiei trebuie să fie acompaniate de pacte, persuasiune, participare, consultare și alte metode democratice. ↩︎

  3. Suveranitatea energiei este dreptul conștiinței individuale, comunitare, cetățenii să ia singuri decizii, în concordanță cu generarea de energie, distribuție și consum într-o variantă cât mai ecologică, socială, economică și culturală ca circumstanțe, demonstrând că acestea nu îi afectează negativ pe restul. ↩︎

  4. Suficiența energiei este o stare în care oamenii care au nevoie de energie se întâlnesc într-un mod echitabil în timp ce impacturile sistemelor de energie nu trec de limitele mediului înconjurător. ↩︎

  5. Extracția în surplus este înțeleasă ca o formă de producere bazată pe extracția în creștere a materialelor cu materie în plus, cu impacte cunoscute asupra societății și a mediului înconjurător. ↩︎

  6. În acest context, nesupunerea civilă este definită ca o încălcare a drepturilor nonviolentă, cu argumente și justificată, făcută public, direcționată către guverne, companii și infrastructuri publice sau private, pe care sperăm să o folosim ca o ultimă resursă, că acțiunile trecute arată că puterea politică și economică a fost nepăsătoare și de neînduplecat pe tema crizei globale a mediului. Noi o interpretăm ca o tactică colectivă, folosită cu convingere sinceră și morală, cu avocați pentru justiție în jur, liberi și egali tratați, constând în acțiuni alese cu multă grijă, având acte nonviolente. Vom fi deschiși și responsabili pentru actele noastre și vom acționa în solidaritate cu alții, luptând împotriva represiunii sau consecințelor legale pentru acțiunile de nesupunere civilă. Agravând criza climatică și ecologică, considerăm că neluarea de acțiuni este o crimă și credem că este vina noastră dacă nu vom fi capabili de a ignora legile ce reproduc sau protejează colapsul actual al naturii. ↩︎